Litera din mână

Să-nveți să zbori nu e ușor!
Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr,
Dar cum să te agăți de-un „nu”
Când harpele din cer îți cântă?

Mi-am spus: fie ce-o fi, eu pot!
Măcar s-ating cu un deget, albastrul,
Mă împiedicam, de-o vreme, în negrul de pe jos
Nici roșul nu îmi mai vorbea, ca altădată.

M-am prins, cu avânt, de Z, de B, de O
Lăsând în urmă R-ul, să m-aștepte
Și cu inima nod de atâta-ntors
Mi-am ars plămânii cu văzduhul.

Și am plutit pierdută în cuvânt,
Lăsând în urmă o literă de veghe
Să îmi arate negrul de pe jos
Cum se-mpletea cu teama de-a mă pierde.

Fobia de eșec mă însoțea tăcută
Dând norilor puterea să mă plângă,
Dar cuibărită-n O, mi-am spus în gând
Fie ce-o fi, eu pot! Să zbor ca litera din mână.

(Tema de marți- Poezie, fobie)

Mă găsiți și aici

Sursa foto: pinterest.ro