Dialog absurd cu o inimă

b877abf45a9ee91d21d8928a93ab1e16

-Ce faci acolo, inimă?

-Mă trezesc.

-Ce vezi ?

-Marea. M-am trezit cu marea în cap.

-Inimă, tu te-ai născut fără ochi. Fără cap.

-Și atunci de ce mă mai  întrebi? Iar tu te-ai născut fără inimă, omule.

-Cu mine vorbești așa?

-Nu, cu mine. M-am născut fără mine.

-Nu vezi că ești absurdă? Cum să se nască o inimă fără inimă?

-Dar tu de ce nu vezi marea, dacă ai ochi? La ce îi folosești? Eu îi văd valurile și te văd pe tine cum aluneci pe ele.

-Eu cu ochii număr bătăile tale. La fiecare clipire a mea, tu  faci un tic și la cealaltă un tac. Dar de auzit, auzi, inimă?

-Aud cum dispare omul din tine ca într-un tărâm suspendat de ceață. Și mai aud cum cerul clipește din ochii lui munți de stele.

-Nu ai nici urechi, ai doar halucinații auditive. Ești pe undeva tot timpul la limita dintre realitate și fantezie.

-Iar ai efectul nocebo.

-Cum adică?

-Inversul lui placebo. Ți-ai propus să te îmbolnăvești, s-ar putea să îți reușească.

-Îți pierzi timpul pe aici, mai bine fugi după niște fericire.

-N-am timp. M-am trezit cu noaptea ta în cap. Sunt obosită.

-Timpul nu dă doi bani pe noi iar noi dăm atât de mult pe el….

-Hai, lasa-mă cu timpul ăsta pierdut.

(Tema zilei-Dialog absurd)

Mă găsești și aici.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s