Am fost un fel de scriitor

Scriitor este exagerat de mult spus. De fapt doar am scris.

Să tot fie câțiva ani buni de când mi-am făcut un blog pe care am scris initial sub anonimat, o bună perioadă de timp. Scriam pentru mine și pentru cei câțiva cititori care dădeau, din când în când, câteva like-uri.  Agonie sau extaz ? Linia e subțire rău. Scrisul sub anonimat a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut într-ale scrisului. Puteam arunca în spațiu orice tâmpenie care îmi trecea prin cap, orice gând oricât de „obscen” și decalat putea fi el și orice aberație în contradicție cu toți și cu toate.

Apoi am renunțat la anonimat și am instaurat cenzura. “Nu se făcea să”, strica la imagine.  La un moment dat a apărut  poezia și apariția aceasta mi-a fost teribil de benefică, cel puțin o bună bucată de timp de-a lungului căreia am avut certa impresie că sunt poet. Și scriam, si trăiam, si storceam fiecare moment de inspirație până ieșea  de-un ritm interior pe care îl numeam poezie si datorită căruia citeam și reciteam și aveam, continuam să am impresia că sunt poet. Până la un moment dat când, fără să vreau, am intrat în gura criticilor, “ăi mai marilor într-ale poeziei”, care au făcut din ritmul meu interior un ghemotoc de hârtie pe care l-au aruncat fix în coșul de gunoi. Au ochit din prima coșul, acolo, fix acolo era locul versurilor mele albe care, în cel mai obiectiv fel de a vedea lucrurile, nu aveau nimic, dar absolut nimic de-a face cu poezia.  Poezia contemporană, dupa părerea lor,  era cu totul și cu totul altceva. Am citit, din curiozitate, câteva poezii care trecuseră testul criticilor, “ălor mai mari critici” și cunoscători și am realizat că da, poezia mea nu avea nimic, dar nimic de-a face cu ceea ce poezia contemporană era. Citeam niște minunății de monstruozități stilistice, un fel de proză ciudată așezată în rând scurt și nu înțelegem când și mai ales cum pierdusem firul. Eram convinsă, absolut convinsă , că nu voi putea scrie niciodată așa ceva.

“Timpul le rezolvă pe toate” și chiar le-a rezolvat. Am încasat pe moment ideea că nu sunt poet și m-am stradut să nu mai scriu vers. Până am uitat că nu sunt poet și am re început să scriu vers. Desigur, la un moment dat am întâlnit iar un om, unul dintre cei care tăiau și spânzurau pe Facebookul literar, care mi-a spus din nou, că poezia mea e complet imperfectă, că ar trebui șlefuită și prelucrată și atunci m-am gândit obiectiv, cum ar arăta ritmul meu interior prelucrat în așa fel încât să dobândească strălucirea dorită de alții ? Ei bine, n-ar mai arăta nicicum căci n-ar mai fi în nici un fel ritmul meu interior.

Ca și prima dată, din curiozitate, am citit o poezie scrisă de distinsul tăietor de capete de pe Facebook și, ca și prima dată, am preferat să rămân la ritmul meu interior, complet incompatibil cu ceea ce poezia contemporană se dorea a fi.

Apoi am continuat să cred că am talent și am scris, am tot scris, am ajuns să am vreo 20 de cititori fideli pe blog, acei “unici” zilnici pe care îi salut și le mulțumesc pentru încrederea acordată.

Nimic senzațional nici cu pagina blogului. 5 cititori fideli din cei 1200 de abonați. Desigur, de vină era algoritmul Facebook. Ca orice scriitor care se respectă am crezut în mine până la capăt. Ce dacă nu aveam decât foarte puțini cititori ? Orice scriitor care se respectă scoate o carte. Prima carte tipărită în self-publishing a fost vândută la 10 persoane.Costurile de livrare erau atât de mari încât depășeau cu mult prețul cărții. Era ok, găsisem un vinovat: de vină era Amazonul că livra atât de scump.

A doua carte am scos-o în colaborare cu alte două persoane. Prima ediție s-a dat toată și banii câștigati  au fost consumati în totalitate cu cheltuielile de lansare la care eu nu am putut fi prezentă . Am privit lansarea de departe din Franța și cam atât. Un pic enervant de departe dar de vină era distanța atât de mari dintre Paris și Constanța.  Era ok,  gasisem vinovatul.

A doua ediție a fost „un succes fenomenal”, s-a mers pe stoc propriu de cărți, fiecare din cei trei autori dispunea de un număr de cărți pe care le plătise si pe care avea sarcina să le vândă. Ei bine, sarcina mea de a le vinde s-a dovedit o sarcină incompatibilă cu felul meu de a fi. Rezultatul celei de-a două ediții a fost acela că, din cele 27 de cărți atribuite  și plătite, am rămas cu 25.  Dar era ok, găsisem un vinovat : de vină era modelul aplicat.  Sau poate felul meu inocent de a vedea lumea in mod constant ideal. Calculasem, în cel mai profund mod utopic posibil, că atunci când sunt trei autori se împart și cheltuielile și câștigurile și pierderile. Ei bine, calculasem prost. In concluzie prefer să spun doar atât : i-am rugat pe ceilalti 2 autori să îmi scoată numele și scrierile din carte,  în cazul unei a treia ediții.

Oare cât de mult poți crede că ești când, în definitiv, ești departe de a fi? Am crezut un infinit care a luat sfârșit ieri. Uneori și infinitul are capăt. Scriitor este exagerat de mult spus. De fapt doar am scris. În rest sunt și voi rămâne o fabrică de cuvinte pentru sufletul meu și a celor 20 de citiori fideli. În caz că vor rămane …

(Tema lunii – Conditia de scriitor )

Abisurile le găsiți și aici

Reclame

23 de comentarii

  1. Frumoasa marturisire. Pura si adanca in esenta. Este bine ca ai venit cu tema aceasta, pentru ca sper intr-o continuare a destainuirilor … Iar aceasta te va incuraja poate oarecum… Imi doream sa continui cu comentariul dar va fi prea lung si atunci prefer sa-l adaug la seria deschisa de tine. Adaug doar ca Poezia este cantecul poetului. Al sufletului tau si nu al altora. Scrie, scrie, scrie, descarca-ti gandul in toata splendoarea lui asa cum doar tu simti, in felul tau unic, special. Doar si pentru ca dincolo de hartie un alt suflet va rezona cu randurile tale. Doar unul si este destul pentru imprastierea luminii. Imbratisari de suflet, draga mea! Te iubesc pentru ca sculptezi Cuvantul in felul tau atat de minunat. ❤

    Apreciat de 2 persoane

    1. Cred ca sunt idealista perfecta. Ar trebui sa nu imi doresc nimic pentru a fi sigura ca va iesi ceva. Probabil ca pusesem stacheta prea suS. E prea sus pentru mine. Voi ramane la fabrica mea de cuvinte si atat. Referitor la poezie, ai perfecta dreptate. Nimic nu poate slefui ritmul interior. Cu mult drag astept conditia ta de scriitor.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Îmi place cum povestești, dar nu mă încântă ce ne spui. De fapt ne spui durerea ta, la care eu sunt părtaș cu sufletul.

    La Amazon nu am comandat și nici nu cred că o voi face vreodată.

    În altă ordine de idei, „Poesii” a lui Eminescu,între 1883 și 1901 cunoscuse o vânzare de… 7000 exemplare, în 1901 se tipărea ediția a opta, cu încă o mie de exemplare. Știu, vei spune că pe timpul acela…

    În ce privește condiția celui care scrie, se pot discuta foarte multe. Unele ți le-am spus în alte comentarii.
    Las și altora cuvântul, pentru a-și exprima opiniile.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Este vorba despre diferenta intre ceea ce iti doresti si ceea ce ai in schimb. Cand diferenta aceasta e mare, apare frustrarea. Sunt un ilustru neconoscut care rezoneaza cu putina lume. Un idealist care a gresit lumea. Relativ la Amazon, ar fi minunat sa isi deschida site si in Romania. Vorbesc de amazon.ro. Ar exista o sansa in plus pentru selfpublish ing. Cel mai greu e cu livrarea. Amazonul livreaza acasa si are contracte cu multe platforme de self publish.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Este bine să-ți dorești lucruri cu o probabilitate de îndeplinire mare, ca să ai cât mai puține deziluzii. Pe de altă parte, dorințele acelea ce uneori pot părea utopice, trebuie lăsate mai în umbră undeva. Dacă nu se împlinesc nu aduc mari prejudicii, dar dacă se, atunci bucuria va fi enormă.

        Despre publicare nu știu mai nimic, pentru că nu mi-am pus o asemenea problemă niciodată, iar asta este normal. Dar cred că este mai bine să încerci la o editură ce asigură și distribuția, dar nu în sistemul celor de la Amazon, care nu au, cum bine spui, „reprezentant” în România.

        „Un idealist care a greșit lumea” Frumos ai spus! Dar știi că, uneori, pentru câte un ideal se și moare, iar aici pot să-l iau exemplu din nou pe Eminescu, care a fost ucis din cauza idealurilor sale, politice însă, nu literare.

        Oricum, eu cred și aș prefera să rămâi să scrii, fie și numai pentru tine și cei câțiva care te citesc pe internet.

        Apreciat de 2 persoane

  3. Noi, cei care ne adunăm ca să te citim, nu suntem nici printre ăi mai mari critici, nu suntem de fapt critici de niciun fel, nici poeţi, nici scriitori. Şi totuşi, ceva mişcă, altceva vibrează-n noi cât şi când citim. Acu’ nu ştiu cât contează asta la o eventuală „ierarhie”. Pentru noi contează ce simţim citind aici .

    Apreciat de 3 persoane

    1. Ironia sortii a facut ca cel putin doua din persoanele care au cumparat-o veneau din partea mea. E crunt , foarte crunt sa realizezi cum merg lucrurile in realitate. De fapt mi -am dat seama doar la final ca nu vandusem aproape nimic. Daca n-as fi intrebat daca cele doua persoane venite din partea mea au reusit sa intre in legatura cu x, probabil ca as fi ramas cu cele 27 de carti. Sa imi fie invatatura de minte, ce pot sa spun? Am fost dezamagita profund de genul acesta de comportament….

      Apreciază

  4. Am citit făcând ochii din ce în ce mai mari. Ai un scris și un vers… m i n u n a t e ! Care merg direct in suflet.

    Eu una nu prea am dat cu like, tocmai pentru că mi se părea că aș intra cu bocancii, ca și cum un click de mult mai de jos ți-ar putea strica echilibrul locului.

    Criticii aceia care nu apreciază, poate că nu am inima cu care să o facă… sau poate că se tem să nu ajungă să privească în interiorul lor. Ignoră-i. Cititorii încântați contează.

    Weekend frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ador sa explorez „Abisurile” ! 🙂
    Expulzat din abis, dintr-o lume de vis, voyajez prin real, pe un drum ideal. Merg pasind prin Cuvânt, la iubirea din vânt, peste munti, peste mari, prin desert si prin vai, raspunzând la-ntrebari ce se nasc din urmari, acceptând si iubind chiar pe proprii calai.
    Un Weekend frumos si luminos, !

    Apreciază

  6. Nu știu ce să-ți spun. Pur și simplu scriu și șterg. Tu scrii bine. Și știi foarte bine asta. De aceea scrii.
    Mi se pare aiurea competiția sau concurența între autori, pentru că fiecare are nișa lui. Dar se practică și mă refer la individul cu poezia de pe fb. Poate erai prea bună. La asta te-ai gândit?
    La fel de aiurea mi se par și bisericuțele și preferințele în valuri pentru o persoană sau alta. Laudele grețoase la care nici nu mai știi cum să răspunzi. Și care cad la fel de brusc cum vin. Preferințele, care pe unii îi așază pe piedestal, pe ceilalți în ghenunchi pe coji de nucă.

    Apreciat de 2 persoane

    1. E bine ca scrii sub pseudonim, se vede. Probabil ca voi alege si eu la un moment dat un astfel de model. Voi reveni la mine, cea fara cenzura. Da, nu se poate trai din scris, in Romania cel putin. Or fi vreo cativa care definesc exceptia dar ii cam numeri pe degete. In rest, nu sunt scriitor si nici voi ajunge vreodata sa fiu. Nici macar scriitor de FB nu sunt si nici nu voi fi vreodata. Sunt prea pudica sa-mi afisez trairile in public, pe profilul meu. Imi cunosc limitele si recunosc umil ca nu voi putea niciodata sa imi consacru timp interactiunilor prelungite cu cititorii. Ma plictisesc repede sa ma extenueaza convorbirile lipsite de substanta. Sunt o fire complexa si complicata. Meseria de scriitor implica o anumita doza de rabdare pe care recunosc ca nu o am. Voi continua sa scriu la impulsul de moment. Repede si apasat. Cui nu ii va placea , sa nu ma citeasca😝. Cam asta a fost concluzia zilei de ieri. A meritat sa fie, zic eu. Am aflat o gramada de lucruri despre mine.

      Apreciat de 1 persoană

  7. Mi-e greu sa scriu pentru ca ma regasesc destul de mult in starea asta de incertitudine. Eu fac un pas inainte, doi inapoi. Din doua motive. Unu, ca ma tem sa inaintez si dau sa ma retrag, doi, ca lipsa de ecou ma propulseaza mereu inapoi, nereusind sa inaintez cum credeam ca va fi posibil…
    Esti un om cu talent, slefuit, erudit. Nu te impiedica de aceste detalii, esti fantastica in ceea ce faci!

    Apreciază

  8. Tot eu… La un creative writing printre primele lucruri pe care le-ai auzi, ar fi definita scriitorului. Nu devii scriitor doar pentru ca esti publicat. Esti scriitor pentru ca scrii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s