Palma lui Dumnezeu mi-e cuibul sfânt, eternul legământ că oricât de mult voi călători, tot acasă mă voi întoarce. Trăim în primăvară-vară. Mereu o luăm de la capăt, adunăm surcele pentru un nou cuib, o nouă casă, o nouă viață. Asemeni păsărilor, nu suntem mari iubitori de toamnă, avem visuri de împlinit, gânduri de rostit, oameni de iubit, iar pentru toate aceasta avem nevoie de Soare, de căldură, de timp. Nu ne place toamna vieții. În toamnă, trupul mai mult ține de rece iar izvoarele sale încep treptat să sece.
Azi mă aflu în palma ta, Doamne. Încep să-mi amintesc, gust libertatea și mă bucur de liniște. O tăcere sațioasă care mă hrănește și îmi mângâie gândurile neastâmpărate. Știu, uneori gândurile mă zăpăcesc, dar ce să fac. Întotdeauna mi se întâmplă acest lucru când mă pregătesc să-ți fac o vizită. Le adun, le notez, le sortez dar când să le spun, pe unul îl pierd sau de mine se ascunde; altul îmi spune că nu e important. Dar tu mă citești și deodată zilele prind o altă formă și culoare.
Viața este izvorul tău cel mai de preț. Scoate sarea din ea! mi-ai spus odată. Dar cum să fac acest lucru, nu mi-ai spus. M-ai lăsat să găsesc eu răspunsul. Așa faci întotdeauna. Îmi acorzi prea multă încredere iar flexibilitatea uneori mă părăsește, mușchii se atrofiază și s-au dus mișcările cu degetele bine înfipte în podea.
Cu laptele e mai ușor, de exemplu. Dar ce puțin unt se alege! Cam așa și cu bunătatea. Câte momente pe care le numim ca fiind bune nu au fost făcute ghidați de gânduri și trăiri? Gândurile sunt mai ușor de contrafacut. Și faptele. Puțină miere, la început sau la final și rămânem cu un gust dulce. Și iar vorbesc doar eu. Și iar îmi scriu gândurile.
Dar există astfel de momente. Momente în care sunt doar eu și Tatăl. Eu în genunchi, Tatăl peste tot. Îi simt îmbrățisarea, iubirea și tot ce înseamnă El. Nu poți descrie în cuvinte o astfel de întâlnire. E ca o spovedanie. O legătură între tine și El. Greu de povestit. Ușor de simțit.
Un suflet sunt în palma Creatorului din care zilnic mă hrănesc cu eternitatea.
(Tema săptămânii – Dialog imaginar cu Deus) Autor: Anca Horj
sursa foto: Internet
Literatura ca utopie 
Un șir luuuung de inimioare, cât să crească într-o inimă și o îmbrățișare, pentru că nu sunt cuvinte care să-ți spună cât de mult mi-a plăcut.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sa stii ca inima primita de la tine a fost un mare rasfat pentru mine. E mare bucurie la mine in casa! Multumesc, Em. Zi frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘
ApreciazăApreciază
…………………………………………………………………………….
Doar doua cai exista-n viata si doua forte-n univers,
E drumul spre eternitate, e calea cu un singur sens.
E grea si plina de capcane si cere mult antrenament,
Zi dupa zi o alergare si-o înfruntare în curent.
Ca o corabie pe mare ce sparge valuri permanent
Si ca o stânca neclintita, în uraganul sumbru,violent …
„Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei ? Dar chiar daca l-ar uita, Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor mei.”
O noapte cu pace si liniste în Suflet, draga Anca !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos, Iosif ! Minunate ganduri invelite-n vers. Multumesc si pentru muzica! Cu ele mi-am inceput ziua. Zi frumoasa !
ApreciazăApreciază
Drept. Frumos. Și cald, ca soarele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru gandul lasat, Camelia ! Zi frumoasa !
ApreciazăApreciază
„Palma lui Dumnezeu mi-e cuibul sfânt…”
Ori ce ai scris dupa, pare inutil. Este atat de frumos.
Un singur lucru nu inteleg. Si o spun ca un crestin, macar din cand in cand practicant.
De ce ne imaginam ca Dumnezeu ar dori ca noi sa stam in genuchi in fata Lui.
El poate citi in sufletele noastre, umilinta si smerenia este acolo nu intr-o ingenuchere.
Nu stiu, poate gresesc eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur ca ti-a placut ! Multumesc pentru popas si aprecieri. E gresit sa crezi sau sa te raportezi ca inferior nu doar in relatia cu Dumnezeu, cat si in relatia ta cu ceilalti.
Pentru mine a inghenunchea nu naste un sentiment de inferioritate in raport cu Dumnezeu. E pozitia in care ma simt cel mai bine , mai aproape de El atunci cand ii vorbesc. Asa am fost crescuta. Dar acest lucru nu inseamna ca doar astfel ma adresez Lui. Zi frumoasa, Albert !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar (continui discuția fara sa vreau sa deranjez), oare nu greșim raportandu-ne la Dumnezeu ca la o ființă. Ca la ceva cunoscut. Dar dacă Dumnezeu este infinitul, daca fiecare părticică din noi este o părticică din Dumnezeu ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E mai usor de acceptat pentru mintea unui om ca Dumnezeu sa fie asemenea lui. Ce este, cum este cred ca fiecare dintre noi l-a intalnit intr-un fel sau altul, astfel incat sa perceapa ca exista ceva care guverneaza lumea in care traim si nu numai. Religia este unul dintre subiectele de discutie nascator de contradictii. Suntem diferiti, am fost crescuti diferit, dar lumina care traieste in noi este conectata la aceeasi Sursa. Suntem legati unii de altii prin legaturi invizibile. Fiecare bec care se stinge produce intuneric, de aceea e important sa schimbam in noi becul ori de cate ori acesta s-a ars.
ApreciazăApreciat de 1 persoană