Visările dintre castani

Miroase a castane coapte

Și-a rime-mbrățișate-n dor.

Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte

Pictându-si tainic toamna lor.

Coboară lin din miazănoapte

Un vânt ștrengar în La minor.

 

Albastrul cerului, o clipă

Mi-a-mbrățisat voința-n rost,

Sculptându-i pacea pe aripă

Iar liniștii un adăpost.

Aevea îngeri se-nfiripă

În valsul unui vânt din ost.

 

Miroase-a struguri copți în vie

Și-a rugăciuni purtate-n sân,

Și a culori ce parcă-nvie

În toamna unui colț bătrân.

Prin ele îmi vorbești și Ție

În șoapte tainele-mi rămân.

 

E pace, viu, și cald, și bine,

Și soare-mi e lumina Ta,

Și nori de sunt voi ști că mâine

Din ploi de dor voi re-nvia

Pe-al toamnei șevalet, senine

Se-aștern rostiri de catifea.

 

Miroase a iubire sfântă

Și a Cuvânt cântat în psalmi,

Și-a toamnă ce binecuvântă

Visările dintre castani.

 

@Simona Prilogan, Nottingham, 19/09/2018

Foto: Google Imagini

Tema săptămânii – „Dialog imaginar cu Deus”

Mă găsiți și  aici.

Reclame

6 comentarii

  1. Îmi plac enorm „castanii”de prin parcuri
    Când stau la „umbra” lor placuta, racoroasa
    Dar nu sunt de dorit când „frunza” cade-n cercuri
    Iar roadele lovesc ca pietrele pe tigla de pe „casa”

    O toamna fericita prelungita, rodnica în vers si cântec, draga Simona

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s