viața ca o vrabie

viața este ca o frânghie întinsă bine pe care se bălăngăne o vrabie mică împotriva vântului și a anotimpurilor ea vrabia singură de prea multe ori te decizi să continui să speri împotriva tuturor și să te simți unul contra celorlalți trezindu-te a doua zi de dimineață ca un idiot de vinovat care tot crede și tot crede până se întemnițează singur între trei pereți și o fereastră fără perdele orientată spre grădina sufletului pictată într-o toamnă sosită pe nepusă masă într-o dimineață plictisită de joi ziua în care mă bucur cel mai mult că a trecut și încă mai este ca și cum aș cauta la nesfârșit infinitul acela de treceri dintr-o continuă uitare a unui noi sfârșit în imensa bucurie că va exista cu siguranță încă o trecere posibilă și încă una peste alta suntem făcuți să căutăm mereu altceva și altceva și în tot acest timp avem tendința de a uita că viața este ca o frânghie întinsă bine pe care se bălăngăne o vrabie mică împotriva vântului și a anotimpurilor ea vrabia singură de prea multe ori te decizi să continui să speri chinuindu-te uneori să uiți și atunci degeaba căci suntem făcuți să căutăm mereu altceva și altceva și în tot acest timp avem tendința de a uita că ne-am promis odată demult să interzicem speranța noi vrăbiile chinuite de vântul acela din interior

Flash 24 :  „fără început, fără sfârșit, fără semne de punctuație”

Abisurile le găsiți și aici

 

Reclame

5 comentarii

    1. dupa dar nu la inaltimea marii noastre Nora Iuga

      „iremediabil şi total dincolo de moarte şi viaţă e o fîşie îngustă un spaţiu al nimănui unde osmoza vasele comunicante şi marea asta de praf în care îmi desenez cu degetul inepţiile tu le faci pe toate cu capul mi-a spus ca o sudalmă dar nu putem să nu-l urîm pe cel care ne culcă în creierul lui şi ne lasă patul gol şi atunci cînd caii se duc la start armăsarul aleargă alături de mama lui şi nu ştie că uneori încă se poate cînd nu se mai poate vorbeai de iubiri imposibile imense între bărbaţi tineri şi femei bătrîne tot ce ne putem reprezenta e normal spuneai şi ochii mereu după chelneriţa portugheză crupa caldă catifelarea brună şi-acum o lolită băiat un copil crupa caldă catifelarea brună aşa-mi trebuie că ţi-am băgat în cap îngerul anusian al lui tournier nu tot ce ţi se potriveşte îţi seamănă trebuie să parcurgem toate experienţele spuneai şi cînd m-ai văzut alături de el bunica lui un gheţar în nordul cel mai extrem şi tu acolo înăuntru un prăpădit de peşte congelat era normal să iei toporul să spargi trupul ăla fără milă că tot nu simte şi chiar dacă simte eşti obligat să ucizi pentru o înviere posibilă în mările sudului printre peştişorii aurii plăcerea acoperă remuşcarea cerneala sepiei e foarte eficientă o cutie de ariel eram sigură că-mi ajunge şi uite că s-a terminat mai am trei chiloţi cinci batiste şosetele negre le spăl cu săpun în lighean îmi plac buricele degetelor zbîrcite ca-n copilărie pe dinicu golescu în fund bucătăria de vară patul servitoarei cu arcurile ieşite în viaţa mea nu s-a schimbat nimic tot cu arcurile ieşite mi s-au învăţat coastele cum se învaţă tot ce cedează cu tot ce atacă dormitorul meu smerit fericiţi cei săraci cu duhul că a lor nici un bărbat n-a mai intrat de 9 ani de cînd a murit nino decît preotul cu botezul şi degetele mele zbîrcite făcînd semnul crucii asta ai vrut încă din viena pe străzile cu trăsuri îi presimţeam mirosul urina cailor atît de străvezie şi acum lipeşte cineva un afiş peste alt afiş se suprapune în anul ăsta paştele catolic peste cel ortodox e un timp bun de încheiat un pact o acuplare cînd rebelul şi pastorul se schimbă între ei rezultatul înmulţirii e totdeauna proliferare şi tumoră într-o creştere haotică s-a declanşat moartea lui gérard philipe în filmul cum se chema febră în mexic cheamă înseamnă a numi şi a aduce în acelaşi timp pe aleea filosofilor dricul trece în oraşul de jos băiatul vinde praf negru de lustruit plitele bunicii mele eufrosina cornelia cuţu cuţu cuţu cuţu nu latră nu muşcă e blînd ca un mieluşel cotul meu intra în palma lui îmi simţeam sîngele îşi schimba rotaţia cum venus încalcă ordinea firească a celorlalte planete cum se asortează o pereche de blugi cu o redingotă din recuzita unui teatru sună la uşă”

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s