Nimicuri despre mama

mama

Se spune că astăzi este ziua mondială a cafelei și a inimii. Nimic mai adevărat. Dar cu certitudine este și ziua mamei mele. De naștere.

Zi de sărbătoare de toamnă, în roșu de la inimă și maro de la cafea. Bine, pot fi adăugate și culorile frunzelor de toamnă clasică la cele dinainte, la care ar mai merge și puțin verde de la restul de vară și ceva galben, de la soare cu dinți.

Am trecut astăzi pe la mama. M-am însoțit de multe crizanteme roșii și albe, de o inimă plină de dor și ceva cafea. Să bem o cafea împreună, m-am gîndit. Am îmbrățișat-o, am privit-o lung și am iubit-o. Apoi am sfătuit-o să o lase mai moale cu curățenia de toamnă. Nimic nu contează mai mult de ziua ei decât grija. Pentru ea. Odihnește-te și tu puțin, mamă! Mai lasă treaba. I-am spus. Asta nu se termină niciodată. Spăl eu ferestrele și scutur eu covoarele. M-a ascultat. S-a oprit și am stat de vorbă și noi ca fetele. Cu ritmul ăsta nebun, nu prea am mai avut timp să stăm la povești, în ultima vreme, la o cafea. A treia pentru mine pe ziua de astăzi. Dar ei nu i-am spus asta. Mamei îi place cafeaua. Și stă bine și cu inima. 

I-am povestit ce mai este pe aici, pe jos,  cum mai merg lucrurile, ce mai e nou, cum suntem noi și ceilalți, ce s-a mai întâmplat. Mi-a răspuns că stie deja, cu o adiere de vânt,  cu o rază de soare, cu o lumină de gând. Bine, cum altfel? I-am spus că ne mai luăm cu viața în piept dar uite, în general reușim să depășim. Ne mai poticnim, asta este.

Am întrebat-o cum îi mai merge și a zâmbit, cum că este bine și că în fiecare zi trage cu ochiul, împreună cu tata, pe gaura cheii, la toate nimicurile din lumea noastră. Este puțin mai jos lumea voastră, zicea ea. Fiecare, de pe partea ei de spațiu, privește dincolo. Din curiozitate sau din dor.

Dar cumva suntem împreună, corect, mamă? Ce sunt spațiul și timpul până la urmă? Niște noțiuni teoretice care nu au prea multa însemnătate. Cîteva ceruri între noi , câțiva ani, vreo 18, în care te privesc cum zâmbești din fotografia aceasta în care semeni atât de bine cu Sofia Loren. 

Ce a rămas de spus ? Că după amiază voi pregăti un tort pe care voi aprinde 77 de lumânări. Te rog să tragi până atunci aer în plămâni ca să poți să le stingi dintr-o suflare.  

Te aștept.

Mulțumesc.

Flash 24- Tema ,,Nimic,,

Scris de Monica

 

 

Reclame

19 comentarii

  1. Ce minunat sa poti vorbi cu mama ta în odaita
    Preanta vie iubitoare în anotimpurile vietii.
    Sa-i simti iubirea calda, sfânta, de fiica copilita,
    Sa-ti amintesti cu dor, de anii minunati ai tineretii…

    Apreciază

  2. Ce minunat sa poti vorbi cu mama ta în odaita
    Speranta vie iubitoare în anotimpurile vietii.
    Sa-i simti iubirea calda, sfânta, de fiica copilita,
    Sa-ti amintesti cu dor, de anii minunati ai tineretii…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vă mulțumesc mult tuturor. Nu prea ma fost clară, v-am cam derutat. Mama nu mai este lângă mine/noi, de 18 ani. Astăzi ar fi fost ziua ei.
    ,,Cine are părinți pe pământ, nu în gând,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.,,
    Adrian Păunescu, Repetabila Povară.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s