Intersecții

Știi? Nu erai! Îmi promit să nu te mai caut printre puncte și spații și nici să  nu mai încerc să mă ascund în spatele șoaptelor completând fraze începute prin cafenele uitate de lume. Știi? Îmi plăcea sa îți privesc mirarea din spatele zâmbetului abia schițat… Erai tu în contact cu cafeaua fierbinte, neagră și atunci trăiai clipa ca și cum ai fi trăit-o ca pe ultima clipă : clipa noastră, cei de pe urmă bețivi ai unui secol îngropat în uitatre. Știi? Îmi promit să nu uit clipa, să nu o descriu, să nu molipsesc pe nimeni cu intensitatea privirii verzi care, îmi spuneai tu, te străpungea, că te făcea să nu mai fi tu, căci tu, îmi repetai la nesfârșit, tu îți ești un necunoscut întâlnit din întâmplare într-un colț neprevăzut de viață. Nu era să  fie vreodată intersecție între tine și tine dar cineva calculase greșit unghiul și așa se făcuse să te descoperi străpuns de privirea mea verde și, grăbit  să te prefaci ucis de diverse incompatibilități inventate în lipsa cuvântului. Știi? Tu doar sorbeai și eu doar îmi imaginam ca străpung. De fapt, cafeneaua  aceea uitată de lume nu existase niciodată, fusese doar un motiv să exist în privirea aceea verde descriind sumar reflecții inexistente. Știi? Îmi promit să fii, măcar din când în când, la intersecția mea cu mine, dacă s-ar putea.

Tema săptămânii : „Îmi promit”

Reclame

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s