Ada Kaleh

Îți lasă din gânduri, iubite,
Să zboare pe aripi de timp,
Cu tainele prinse-n răstimp
Și doruri sub ape pierdute.

Mai toarnă o ceașcă de gânduri,
Departe în Ada Kaleh,
Caisii sunt copți în cromleh
Și basmele scriu printre rânduri.

Mai pune o ceașcă-n dorințe
Când zorii ne-aduc iar scrisori
Din lumea pierdută-n ninsori
Și ploile cu neputințe.

Ibricul de-aramă mai pune
Să-și fiarbă-n nisip doru-amar,
Caimacul să-i fie nectar
Și pacea să-i curgă în spume.

Îți lasă din gânduri, iubite,
Să zboare pe gene de cer,
Azi suntem doar noi și-un mister,
Și-o toamnă cu porți desfrunzite.

Din ochi șterge-ți stropii de sânge
Și-ascultă cum șuieră-n seri
Mirarea din dorul de ieri.
Azi liniște vreau a ne-atinge.

Hai toarnă-ți în gânduri o ceașcă,
Cafea la nisip să sorbim.
Azi suntem doar noi și nuntim
Hoinari prin povești, în caleașcă.

 

Autor – Simona Prilogan, Nottingham, 02/10/2018

Foto: Google Imagini

ada-kaleh-5

Flash 24 – Cafea la nisip

Mă găsiți și  aici

Reclame

10 comentarii

  1. Frumoase amintiri, fugare,
    Voi nu știți că-n inimă port
    Cafea aromată-n mirare
    Că încă mai este-ntr-un port,
    Sau poate-n orașul în care
    Fugit-au de-urgia de ape
    Care le-a furat și cărare,
    Și locul ce era aproape
    De sufletul, azi întristat,
    Căci Ada Kaleh a plecat.

    Poate nu trebuia să las aici această umilă încercare, dar mi-ai amintit de cafeaua băută la unul dintre cei care, cândva, făceau cafeaua la nisip în vestita insulă.

    Minunată poezia ta, cu aromă de dor și de „a fost odată”!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ai completat foarte frumos, Mugur draga! Iar versurile-ti canta atat de minunat, dar atat de trist o poveste a unui taram demult pierdut sub ape… Cafea la nisip m-a dus direct cu gandul catre Ada Kaleh. Si iti multumesc mult ca ai adus in completare, ceea ce Ada Kaleh a fost candva.
      Toate gandurile bune si o seara plina de poveste! Multumesc mult!

      Apreciază

      1. Povestea e tristă, iar eu nu o puteam zugrăvi altfel. Am văzut lacrima din colțul ochilor acelui om care pierduse totul. Drept este, își deschisese o altă cafenea, dar ea nu mai era pe insula lui dragă, ci într-un oraș care nu-i mai păstra poveștile și amintirile. Nu-i ușoară dezrădăcinarea, iar tu cred că înțelegi foarte bine asta.

        Îți mulțumesc mult, Simona!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ei spun că sunt fals, fiindcă plâng
        Prin lacrimi ce n-au cunoscut
        Cum apele-au curs pe pământ
        Și lumi s-au pierdut în trecut.

        Eu spun cum povestea ia zbor
        Sub flăcări de simț în amiazi
        Când cești de cafea își măsor
        Speranțele pentru un azi.

        Și lăcrima-mi las pe un cânt,
        Curaj pentr-un suflet de-o vrea
        Să-i prindă în taină veșmânt
        De frate, de zâmbet, de stea.

        Ei spun că sunt fals, fiindcă plâng
        Al altora chip, foc și dor.
        Eu spun că sunt om doar, și-mi frâng
        Aceleași aripi întru zbor.

        Marturiile sunt cutremuratoare si nu au cum sa nu miste… Multumesc mult, Mugur draga! O noapte linistita! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      3. Cred că aici ai strâns lacrima multor generații de oameni care și-au pierdut, cu sau fără voia lor, locuri și rosturi.
        Mulțumesc și eu! Îți doresc o zi senină și liniștită!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s