N-o să te simtă

Vino să-mi deschizi orizontul
Cu palmele spumă
Și ochii nor plângând a gol
Și mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută sub nisipul fierbinte
Ce-mi spuneai tu râzând
„N-o să te simtă”
Și eu simțeam că tu minți fără să vrei
Și te credeam
Și amestecam
Nisipul cu privirea
Marea cu nemurirea
Și mințeam la rândul meu murind câte puțin
La fiecare spumă și-ți spuneam
“Vino să-mi fierbi sufletul în clocot
Sub pietrișul scoică
Doză fină
De cofeină
Amestec ciudat
De tine zâmbind savuros
Și acel ibric așezat frumos
Peste buric”
Îmi spuneai atunci
Că n-o să mă doară
Că atingerea apei e doar o clipă
Scufundată într-o călimară
Și tot restul timpului
Lăsat afară
Și eu sorbeam adânc
Cafeaua la buric
Amestecată doar un pic
Cu puțină frișcă și cu mult din tine
Până ce cădea noapte
Peste mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută sub nisipul fierbinte
Ce-mi spuneai tu râzând
„N-o să te simtă”

Flash 24 „Cafea la nisip”

Abisurile le găsiți și aici

Reclame

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s