Mirare

Pe șevaletul toamnei șugubețe
Am așezat buchete de idei,
În șezători le-am prins printre scântei
De-albastru, taină, dor și frumusețe.

Povești am desenat apoi pe pânze,
Cafele am adus să mai sorbim.
Brusc ceața prinse-n vals un antonim,
Lăsându-mă-n mirare între frunze.

Lumi cu idei scobite-n întuneric
Pierdutu-m-au din versul emisferic.

 

Autor – Simona Prilogan, Nottingham, 03/10/2018

Foto: Google Imagini

Tema zilei : „Fermecătorul moment ascuns când m-am căutat și n-am mai fost”

Mă găsiți și  aici

Reclame

3 comentarii

  1. Am citit și aseară, am citit și acum, după ce am venit de la serviciu. Ultimele două versuri sunt chiar definiția, adevărata definiție a ceea ce ni s-a întâmplat ieri. Cumnata mea are un vocabular extrem de colorat: ea nu zice morți de oboseală, ea zice mortali de oboseală. Sau nu zice ”Samantha să fii, că tot
    nu reușești!!”( încercând să facă referire la personajul din filmul Ce vrăji a mai făcut nevasta mea). Ea zice ”Samantha Fox să fii și tot nu reușești!” Așa și eu acum, ultimele două versuri sunt totale de mortale!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s