Ecuație cu două necunoscute

Îmi lăcrimau idei  în dimineți tăcute
Și-n serile pustii mă întristam ades.
O dureroasă rămășiță a iubirii
Înnegura cărări pe geana firii.
Tânjeam să îmi pictez iar bucurie,
Doream să cred că încă mai sunt vie,
Arzând mirări pe-un dor, ca o făclie.
Mă străbăteau durerile prin coaste
Iar în genunchi mă regăseam ades,
Cătând vieții un alt sens,
Tot întrebând în gânduri dorul
Și cercetând lumina-n astre,
În timp ce un oraș se contopea
Sub alte dimineți și seri albastre.
Iar eu, și tu, și noi doi rămâneam
Nedefiniți în ecuații proaste.

Pierzându-ne de rimă printre ritmuri
Fără de sens, în linii deochiate.

Din cer s-au rupt furtuni peste-nmulțire
Și întrebări s-au rupt peste o noapte.
Ne adunam scăzându-ne din șoapte
Și-n împărțiri ne contopeam în risipire.

Prejudecăți de lume amărâtă
Ne-ncercuiră în mulțimea vidă
Și ne lăsară pradă și ispită
Unui demon ce își juca ghiocul
Pe un pariu cu-o soartă-afurisită.

Din toamne ponosite coborâră
Priviri de taină să ne-aline gândul
Iar când năluci prin mine se porniră
A-și duce dansul către împlinire,
Am înțeles că-n ecuația aceasta
Ne mai lipsea iubirea pentru sine.

Ieșit-am în oraș să înțeleg cum toate
În ecuații-și rostuiau șabloane,
Din vechi tipare se-nnoiau mirate
Aceleași ierni după aceleași toamne.
Doar eu, și tu, și noi doi prinși în vidul
Unei mulțimi ce ne nega înstinctul.

Am rupt din suflet lacrimi și le-am lăsat să cadă,
Să ardă cu putere în adunări de visuri,
Și-n înmulțiri de patimi le-am îmbrăcat cu haina
Unei speranțe blânde, scriindu-mă prin rânduri.
În ploi de ape cerul îmbrățișa pământul-
Sărut de bucurie în dansul dintre stropi.
Lumini cu umbre-n conuri și focul dintre gânduri,
În cozi de ecuații le-am adunat în snop.

Azi scriu aici pe cale. Mă iartă dacă rima
S-a mai pierdut prin rânduri sub stropi de bucurii.
Mă iartă dacă ritmul nu-și mai găsește șina
Și fuge-n depărtare și-n rezolvări hazlii
În care eu și tu, necunoscuți sau nu,
Scădem din infinit minciuni și erezii,
Sfidând conceptual prejudecăți atu
C-un ego ce primează în legea lui a fi.

Azi înțeleg adânc cum bucurii se scriu
Valsând desculță-n ploaie, și-n suflet dor dansând.
Îmbrățișând lumina, lăsându-mă să știu
Cum vraja se-nmulteste sub crez de vis curgând.
În ecuații clare ne definim firesc,
Adăugând vointa, speranțe înmulțind.
Iar eu, și tu, ne scriem, aparte, propriul text
În dimineți albastre, iubire-mbratișând.

 

Autor: Simona Prilogan, Nottingham, 19/10/2018

Foto: Google Imagini

Tema săptămânii: Ecuație cu două necunoscute

Mă găsiți și  aici.

Reclame

5 comentarii

  1. „Azi înțeleg adânc cum bucurii se scriu
    Valsând desculță-n ploaie, și-n suflet dor dansând.
    Îmbrățișând lumina, lăsându-mă să știu
    Cum vraja se-nmulteste sub crez de vis curgând.
    În ecuații clare ne definim firesc,
    Adăugând vointa, speranțe înmulțind.
    Iar eu, și tu, ne scriem, aparte, propriul text
    În dimineți albastre, iubire-mbratișând.” Superb! 😍

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s