Pietre-curcubeu

Îmi ticaia a soare și a ploaie. În buzunare strânsesem pietre albe, iar pe păr îmi lucea roua domolită în umbră de cer. Pe linia versului rostit în mine se odihnea un curcubeu, pe morișca inimii se învârtea un ghem de vise.

Tata mi le pictase atent, în rogvaiv știut, de când eram de-o șchioapă. Zugravul din el nu avea cum să greșească ordinea culorilor. Știa până si cum le voi folosi. Îmi dăduse indicații precise. Mama furase un fir și-l împletea alb, a descântec, ca nu cumva, dacă dau greș, să nu rămân fără o șansă clară.

Eu? Eu am luat pietrele albe din buzunar și le-am aruncat în apă, pe rând, la fiecare indicație precisă. Patruzeci și ceva de pietre, patruzeci și ceva de curcubeie se rotiseră, în timp, în cercuri de apă.

Zugravul meu era mulțumit, mama înca descântă. Dumnezeu zâmbește. Eu aștept să arunc urmatoarea piatră-curcubeu.

 

Flash 24 – tema „Curcubeu”, sursa foto: pinteret.es, autor:  Adriana Tîrnoveanu

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s