În ceață

Stau într-o toamnă târzie și număr frunze. Pleopele-mi cad bolovan și cerul mi se rostogolește sunet. Orbecăi cu degete întinse la maxim și nu ating  nimic cu gândul. Senzația că “este” dispare. Caut să mă dezbrac de toamnă și mă împiedic de nasturele de sus. E atât de groasă ceața încât mă pierd sub un strat gros de frunze galbene. Cineva mă calcă apăsat și trece mai departe. E ca și cum n-am fost și, ca și cum n-aș mai fi, devin. Îmi țin respirația și mă imaginez vers.  Sunt atât de alb toamna asta încât mă pierd în ceață si nu mă mai găsesc.

Tema zilei : ceață, autor Abisurile

 

Reclame

5 comentarii

  1. “Caut să mă dezbrac de toamnă și mă împiedic de nasturele de sus.” Chiar, oare câți nasturi și-a cusut toamna pe hainele noastre? Posibil la fiecare trecere pe-al ei pod. Mi-a plăcut tare! O seara faina!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s