Semne dintr-o toamnă-porumbel

Stiți ce? Viața nu e doar un oftat, chiar dacă asta îmi vine să fac deseori la fiecare lucru adus  de întâmplări ce nu ies așa cum mi-aș fi dorit, în apropierea anumitor oameni-nuanță care îmi schimbă și mie dispozițiile. Nu, nu e nici măcar un „da” permanent, spus pe repede înainte, când, de fapt, oboseala ta, de vârstă, timp si și experiențe adunate, te aduce într-un loc în care întinzi mainile și deschizi pumnul. Ai ascuns într-unul și cuvantul „nu”.

Nu mai poposesc pe lângă încrâncenarea unora, nici trecerile subite dintr-o stare în alta nu îmi mai sunt dragi. E posibil să le ai pe toate dacă dai cu piciorul în castane și una ricoșează în tine, deși ținta era alta. Nu mai ascult nici povești în care părem toți ca Făt-Frumos urmărit de zmei, de aruncăm piepteni, oglinzi si privim peste umăr, mereu. Aiurea, ziua urmatoare e cea care ne așteaptă. Daca ne așteaptă!

Prezentul îl trecem cum putem! EU am fost mereu fan locurilor unde-ți poți lăsa bagajele de mână să poți hălădui,mai apoi, prin toate cele, neîmpovărat de greutăți. Eram elevă când m-am întors, dupa trei zile, după un bagaj uitat, la propriu, pe raft prăfuit, în gară. Pur și simplu mă furase Bucureștiul și mă credeam turist fără valize. Din păcate, mereu am fost călător cu bagaje, nicidecum unul relaxat care să nu-și care amănuntele după el. O singura dată m-am comportat diferit. Când am fost la Paris. Am avut o geantă în care erau așezate și lucrurile mele, și ale soțului. Nu s-au certat, nu s-au bătut, iar de purtat le-am purtat pe toate. E drept că de la atâta ploaie m-am trezit în magazine cumpărându-mi de îmbrăcat, că ud îmi era și sufletul, nu doar sutienul, pardon…bluza.

Nu mai vreau nici zâmbet forțat. Să rânjești aiurea când ție îți ajunge un surâs, doar pentru a-ți demonstra fericirea, îmi pare pierdere de vreme. Treci mai departe, că e clar că te-ai rătăcit printre oameni care te iscodesc fără folos de inimă.

Vreau să scriu, să dorm, să vopsesc lucruri, să meșteresc lemne, să mă joc cu pisoii, cu căței, sa îmi plimb soțul pe cărări de care s-or găsi, să mănânc înghețată și gogoși, sarmale și pastramă, măcar câteodată, să mă bucur de familie, de cei dragi, de lumea asta de degetar pe care o simt pe deget, cât s-o alint, și să o protejez de orice înțepătură.

E o vreme minunată, iar eu vă zic, cu drag, în cuvinte simple, nimic literar pe aici, că toamna asta îmi e porumbel în fereastră – n-o alung, n-o chem, o hrănesc deseori, o admir și o așez în cuvinte cât să mă plimbe și pe mine pe acoperișuri roșii, printre cărămizi învechite adunând povești și calibrându-mi nevoi uitate.

Și, brusc, pot tot. Mai vreau să mă ducă toamna-porumbel și acolo unde nu am fost de mult timp. Nu cer mult, nu? Promit că las bagajele la ghișeul obiectelor ce-și cer odihna. Vin doar eu și un surâs.

Ciudat! E suficient să primești atenționări de neprevăzut,  semne de efemeritate, de viață trăită pe sârmă, să știi cât ești de uituc dar și norocos. Multe nu vei schimba, dar schimbi puțin, în tine, prioritățile. Măcar o vreme și încă o dată, căci sigur ai mai făcut-o și ai uitat, deja.

 

Azi, am zis să las un semn de firesc pentru că tot observ că toți suntem prinși în diverse activități. Si, pentru că de trei luni acest loc mi-a devenit mai drag decat propriul blog, datorita provocarilor primite și pe care incerc a le bifa in felul meu, vă salut cu drag pe toți și vă mulțumesc/vă mulțumim pentru semnele lăsate pe aici.

 

Text așezat in tema săptămânii – Semne, autor:  Adriana Tîrnoveanu

Reclame

3 comentarii

  1. „Ciudat! E suficient să primești atenționări de neprevăzut, semne de efemeritate, de viață trăită pe sârmă, să știi cât ești de uituc dar și norocos. Multe nu vei schimba, dar schimbi puțin, în tine, prioritățile. Măcar o vreme și încă o dată, căci sigur ai mai făcut-o și ai uitat, deja.” … Adriana, azi tu ești semnul meu să nu renunț uitând pentru ce m-am lipit de voi cu liantul ăsta numit Literaturacautopie! Mulţumesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s