La ceai cu Dumnezeu

 

Cândva Dumnezeu mi-a vorbit.

Mi-a spus cuvinte dragi

Şi m-a oprit…

Mi-a oprit răsuflarea pentru o secundă infinită

Şi mi-a arătat măştile lumii.

Mi-a arătat ce-nseamnă iubirea

Mi-a arătat ce-nseamnă să visezi…

Mi-a arătat chiar şi durerea

Şi mi-a spus blând: „Trebuie să încetezi!

Nu-ți mai deschide aripile-n gol

Pluteşte lin şi zboară liberă.

Zboară-ncadrată-n stol

Si fă-te invizibilă.

Nu-ți mai încrede sufletul nicicui

Mulți s-au pierdut şi sunt ai nimănui.

Mulți au uitat de ei şi-au încetat să creadă.

Mi-e dor să-i văd zâmbind

Cum lor le e dor să vadă.

Tu esti un semi înger, nu ştii ce-i răutatea

Nu ştii s-o simți…tu cauți libertatea.

Un om pierdut te îngrădeşte şi te-nhață

Şi-ti aşterne cuvinte frumoase-n față.

Iar tu, în inocența ta

Vei crede şi te vei încătuşa.

De asta te-am chemat la ceai cu Mine.

Doream sa-ți reamintesc de tine…”

Apoi Dumnezeu mi-a vorbit de stele

Şi de luna ce stă alături de ele.

A fost plăcut să-i ascult vocea blândă încă o dată

Şi să-i mulțumesc, iar apoi să plec privindu-L poate pentru ultima dată…

Am revenit în lume, dar nu L-am ascultat.

M-am încarnat în om, şi am uitat

Să zbor, să cânt, să râd şi să-i vorbesc…

Mi-e-un dor cumplit de El

Mi-e dor să-L reprivesc.

Să mă privească cu chipu-i blând

Şi să-mi şoptească

Cuvinte înțelepte,

Cuvinte pure, drepte…

Astfel că am închis ochii şi L-am rugat,

Iar el a trimis un înger să doarmă cu mine-n pat.

 

 

Tema săptămânii: Undeva, cândva…

sursa foto: Miryams-Fotos/Pixabay