Imperfecțiune

Tac fiindcă îmi place să te-ascult când mă cerți. Mă cerți cu-atât de multă iubire! Tac pentru că este necesar să înveți să spui ce simți fără să-ți fie teamă. Te iubesc, copilă, la fel cum iubesc toate viețuitoarele care mișună prin mine și-mi gâdilă pământul făcându-mă să hohotesc. Te iubesc la fel cum îi iubesc pe toți cei care mă iubesc, fiindcă iubirea mea nu este necondiționată. Pentru a putea fi acceptat de pădure este necesar să o respecți, să înțelegi că nu pășești într-un oarecare loc de pe Pământ, ci că te afli într-un templu. Pădurea nu este modestă și nu va fi vreodată fiindcă aici sălășluiesc atât de multe forțe pe care oamenii, în superioritatea lor artificială, nu le înțeleg. Doar aceia care știu să-mbrățișeze natura vor fi întotdeauna îmbrățișați de ea. Iar tu, draga mea, deși te-ai speriat, ai văzut din prima clipă sanctuarul în care-ai pășit. De aceea pe sălbaticele fiare le țin departe de tine, dar nu te-ncrede niciodată în nedomesticirea lor. Cât timp vei respecta și înțelege legile mele, vei fi protejată.

Eșecul de care-ți spuneam îți aparține în totalitate. Nimeni nu te-a împins spre el fiindcă în orice loc te-ai afla, fie în lumină ori întuneric, ești înzestrată, la fel ca toate ființele umane, cu liber arbitru. Totul a pornit de la prima ta alegere, când te-ai îndrăgostit nebunește de Morpheu. Știu că nimeni nu ți-a explicat riscurile și când acestea au început să apară a fost prea târziu. A fost inevitabil din clipa în care Morpheus s-a îndrăgostit de tine. Zeu neghiob! De-ar fi fost întâia oară când s-ar fi lipit de o ființă umană l-aș fi înțeles, dar prea ușor se-agață și prea intens se-aruncă în brațele ce-i sunt interzise. După atâtea veacuri tot n-am reușit să înțeleg de ce, cu toată măreția lor, zeii se pierd atât de ușor în fața inocenței. Cine mai mult decât ei ar putea ști că iubirea poate fi experimentată în mai multe feluri? Cunosc acest fapt, dar se împotmolesc în fața fecioarelor și feciorilor care cad pradă puterii pe care aceștia o au.

Am pierdut șirul anilor, sunt bătrână… La început am privit totul cu interes crezând că nimic nu-i mai frumos pe Pământ ca o iubire imposibilă. Găseam în toate aceste diferențe pasiunea intensă și perfectă, dar cu timpul am înțeles că nicio durere nu-i mai puternică și distrugătoare decât cea cauzată de o dragoste irealizabilă.

Adesea zeii vin la mine pentru a-și plânge păcatele. Nu recunosc în fața nimănui altcuiva imperfecțiunea lor. Imperfecțiunea de a iubi cu-atâta patimă…

 

Tema lunii: Forme fără fond

sursa foto: fotografie personală

Reclame

10 comentarii

  1. Si care sunt acesti zei ce iubesc cu patima? Intreb pentru ca eu am dat numai de muritori. De barbati cu probleme si cu “probleme”. Barbati ce aveau o problemuta cu…. si cu… Doreau … in pat, dar nu dadeau … la schimb. Oare zai tai fac… si dau la schimb… ?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s