Tango, în galbenul pal al zilei

În galbenul pal al zilei, scurs pe trepte tocite ale unui anotimp uscat și indecis, unde ceasul sunase a târziu, grăbind secunde către nicăieri și „încetinind”, nefiresc, adieri de vânt cald de schimbare știută, mulți s-au pierdut cu firea, uitand să iasă, la timp, din labirintul unei nopți înșelătoare. Toți jurau că o muzica vrăjită îi ținuseră pe loc. Eu zâmbeam. Știam că se mint frumos, iar orgoliul meu era precum o pâine mare și umflată, gata să mă hrănească, o vreme.

În timpul ăsta risipitor, viața mai avea un singur tren, o singură ușă deschisă. Doar una și mulți nu știau asta. Încremeniseră în așteptare, ca într-o poveste cu zână rea și magie mov-violet, că negru e prea banal și nici vrajile nu ar mai fi moderne. Uneori, cel mai simplu lucru e să te iei după cei care știu deja drumul și punctele strategice, să te prefaci măcar puțin că ai bifat singur cunoașterile, fără ajutor. Nu ar observa nimeni că ai numărat pașii altora, ca la un tango unde, și de nu-ți iese din prima, tot vei fi aplaudat pentru curaj. Ai sări, astfel, peste oboseli inutile și ai găsi și ușa aia deschisă, chiar dacă te-ai trezit târziu și nici cafeaua nu ți-ai baut-o, în galbenul pal al zilei.

Iar dacă ai ajuns la timp, deși secundele tot se hlizeau la tine a neîncredere, nu intra repede, ca și când a dat norocul peste tine. Fii galant, rămâi un pas în spate, invită persoana din fața ta să intre și tu asigură-te că asta vrei; râzi, fericit, cu ochii larg deschiși spre cer, în galbenul zilei, și cu mintea topită într-o dorința nouă, una neghicită de nimeni, neștiută de nicio celulă din tine, cât să creezi canale noi de energie bună, și să îți poți spune – ,,cum să intru eu pe ușa asta definitivă, când, de fapt, sunt liber?” Liber sa plec, să văd, să număr anotimpuri, să înlocuiesc vise, să mut pioni și să dau șah mat trecutului!

Iar dacă tot vrei a intra, sterge-ți bine picioarele pe preșul uitării, scutură-ți brațele, cât să cadă, din mâneci, vise neîmplinite, răsucește-te de trei ori, caută-te în buzunar de mărunțiș și nu privi peste umăr. Și, în galbenul  pal al zilei, intră sigur pe tine, dar nu închide ușa. Nu se știe niciodată cine ți-a numărat pașii și vrea să-ți fie partener de tango. În definitiv, tangoul nu se poate dansa decât în doi. Fii sigur că știi spre ce te îndrepți. Partener de dans poți găsi și de deschizi ușa, și în afara ei, ce dacă e  ultima ușă deschisă și sună a  ultimatum!!!

Cu mărunțișul din buzunar, îți propun, să îti cumperi un bilet, doar dus, o gogoașă și cartea cu titlul ,,un nou început„. Gogoașa, sigur, are umplutură de fructe. E preferata mea.

Îți vei aduce aminte de asta și vei coborî la prima, știind, că, de fapt, te-am păcălit puțin și că, în tot labirintul ăsta de cuvinte, tu ai auzit ceasul deșteptător, dar că nimic nu te-a ținut forțat, și că, galant cum te știu, mi-ai deschis ușa.

Ce nu știi, e că tu chiar trebuie sa mergi cu mine la lecții de tango. În definitiv, e și ăsta un nou început.

Te-ai prins? Ai intrat fix pe ușa mea. Doar pe tine te-am așteptat, o viață!

 

Tema săptămânii – Un nou început – autor: Adriana Tîrnoveanu, sursa foto: pinterest.com

Reclame

1 comentariu

  1. …câte orizonturi dincolo de o ușă deschisă sau închisă!
    Paradoxal, câteodată, există mai multă libertate acolo unde te aștepți mai puțin, în spatele unei uși bine zăvorâte decât acolo unde nu e pusă nicio barieră.
    Când partenerul ți-e potrivit, improvizează tangoul. Un, doi, trei, un doi, trei..să tot numeri pașii învățați..dansul devine rutină.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s