Sonetele nopții

Stele mi se-așează pe umeri, sorbindu-și lumini neînțelese

Dintre lumi prinse-ntre psalmii ce-și desprind forme-n abstract.

Din conuri de umbre adânci se rostogolesc în cercuri

Idei ce-și flutură aripile peste gândurile nopții. Iar eu, un solitar,

Rămân să despic drumuri printre de ce-urile existenței.

Un gând se îmbină cu altul sub îmbrățișări de sensuri și culoare.

De-i picur un zâmbet, își nuanțează speranțele,

Chiar dacă zăpezile cad cu patos peste pământul plecat în visare.

Îngeri mă prind în hore și valsăm visurile până atingem lunile

Apoi le colorăm în gânduri albastre, agățându-le  cireșe la urechi.

Zâmbim, iubind lumina nădejdii ce ne mângâie dulce.

Așa se văd culmile bucuriei dincolo de înțelesurile zilei.

… Cu ochii deschisi, printre picături de stele și visare,

Împletesc gândul nopții cu rădăcini de voință,

Înflorindu-mi muguri de ardoare peste sonetele nopții.

 

Autor – Simona Prilogan, Nottingham, 7/01/2019

Foto: Google Imagini

Tema săptămânii – Un gând în noapte

Reclame

11 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s