Unul pe față, altul pe dos

Unul pe față, altul pe dos,
am împletit un fir furios,
unul pe dos și unul pe față,
se scapă ochiul, andreeaua se-agață;
răsucim ațe, lână de argint,
parcă durerea a adormit;
punem modelul, o frunză de arțar,
nu îmi prea place, o deșir iar;
aleg din toate un opt infinit,
îmi vine turnat, mohair răsucit;

croșetez mâneci, la manșete m-opresc,
deja mi-este cald, emoții topesc;
fac betelie, cos nasturi de jad,
să pot, la vară, să îl dezbrac;
ajung la guler, aleg să-l dezic
când probez totul îmi pare cam mic,
mi-aduc aminte că-s în plus trei suspine,
nu mă mai mir că nu  mai îmi vine;
crochiu cochet pun pe partea stângă,
de dimineață, voiau să-mi plângă
stările acelea despre care aș da să știu
dacă totu-i devreme sau prea târziu,
dacă se vor sub pulovăr de lână,
ocrotite de-o lume cu totul nebună.

Mă simt artistă, dar sunt doar un gând
pe care îl simt în piept și cuvânt,
și mă prefac că țes haină bună,
pentru-al meu suflet, chiar de n-am mână bună.

Pare ca tace, multumit că-l cuprinde
și când e soare, și când îl ninge
cu emoții nebune, întâmplări și abis,

am suflet ca mine, puțin indecis,
rostuit printre alte suflete treze,
emanând energii, și mai jos, și intense;

coborând drumuri albe în aceeasi Lumină,
îmbracate, la fel, în pulovăr de lână.

 

Fotografia e dincolo de subiect sau, în fine,  poate conține ceva adevăr din tema Flash 24 „suflete sub pulovere de lână”, dar, de fapt, e despre niște găini bătrâne adoptate de două femei din Cornwall, Marea Britanie, care o vară întreagă le-a croșetat hăinuțe acestor înaripate care altfel nu ar fi trecut iarna.

Autor: Adriana Tîrnoveanu