Crima perfectă

As vrea sa te ucid cu o privire. Sa te ranesc profund cu gândul și, pentru puțin mai încolo, să-mi rezerv plăcerea de a te goli de sus și până jos- sau invers – căci, în condițiile în care negrul astupa toate defectele și mare parte din inadvertente, sensul devine un detaliu la fel de nesemnificativ ca și punctul acela minuscul care am devenit, nu se știe cum, și nici când, și poate dintotdeauna am fost și nu mi -am dat seama caci, în definitiv, sunt mult mai mult cea care îmi imaginez ca sunt decât realitatea crudă care urla stele și imaginează nori albi și pufoși când, de fapt, m-am înșelat. As vrea sa știi ca, toate pietrele adunate, toate ridurile răsfirate, toate nopțile devenite zile și toate zilele devenite nopți nu ar putea sa explice intensitatea absurdului din mine și nici ridicolul nopții în care am realizat cat de puțin semnificativ însemn ca punct într-o lume plina de virgule care, cu toate ca adunate nu-mi ajung nici măcar până la genunchi, au avantajul ca există preț de-o cafea neagră ca noaptea în care am realizat ca merit sa devin asasinul propriilor himere.

Roman , Tema săptămânii :”un gând în noapte” by Abisurile