Un dram de fericire

Vântul de primăvară începuse să adie mişcând ramurile copacilor. Oraşul îşi desena umbre prin penelul luminilor de stradă pe pereţi camerei, aflată undeva în semiobscuritate. Îi plăcea starea asta şi ar fi stat mult să urmărească spectacolul luminii. O bătaie discretă în uşă făcu să stingă ţigarea.
De dincolo de uşa stătea ea, Daria. Îi observase ecusonul cu numele complet dar îl reţinuse doar pe cel mic.
Era o femeie tânără, undeva pe la 30 de ani. Părul blond strâns într-un clips într-o formă ce-i sporea frumuseţea şi-i făcea că pielea să reflecte doar strălucire. Îi privii ochi, acele două diamante ce-i atrăseseră atenţia. Pentru o clipă se pierdu în imensitatea lor, se lasă dusă într-un vertij sublim, lăsând în urmă o întreagă viaţă.
Aproape că o bruscase când o trase înăuntru, apucând-o de mână. Trânti uşa şi o sprijini de uşă căutându-i buzele. Mâinile se transformaseră într-o menghină plăcută în jurul umerilor ei. O strângea la piept făcându-i că sânii să treacă peste cămaşa de ie. Nu întâmpinase nici un refuz, nimic din corpul Dariei nu spunea că nu simte acelaşi lucru.
Totul devenise o luptă, mâinile Dariei îi căuta şoldurile, alunecând pe spatele ei. Ar fi vrut să le ghideze, să le spună ce îi place, dar undeva îşi jucau rolul perfect.
Nici nu ar fi putut să spună ceva. Buzele li se încleştaseră într-o sărutare prelungă, iar limbile căpătaseră o nuanţă electrizantă.
Îşi simţi şoldurile trase şi lipite când de şoldurile când de pântecul ei şi fusese invadată de toată căldura de care era în stare.
Rând pe rând, peretele devenise sprijin pentru fiecare. Se învârteau în cercuri în jurul unei dorinţe.
Se dezbrăcară mai întâi din priviri apoi de haine. Un talmeş balmeş al hainelor ce zburau în toate direcţiile.
Buzele rămăseseră nedespărţite, iar mâinile căutau sânii Dariei. Îi atinse uşor apoi îi prinse în căuşul palmei. O auzi ca prin vis, şoptind printre valurile de gemete.
– Sărută-i!
Poate că până atunci cunoscuse doar un fel de fericire. Poate că fericirea este de mai multe feluri. Nu ştia exact ce înseamnă acest lucru şi mult timp trăise cu impresia că viaţa pe care o avea înseamnă fericire. Acum însă, orice gând dispăruse, orice încercare de retractare a dorinţei, devenise istorie. Se lasă dusă într-un noian de plăcere, se lăsă purtată într-o nouă fericire.
Se aplecă. Pe drumul spre sâni, buzele ei conturară corpul Dariei. Iar fiecare atingere a buzele pe corpul plin de convulsii, producea un alt val de convulsii. Ca un domino.
Îi prinse pe rând între buzele ei. Se purta jucăuşă cu ei, explorând rând pe rând pe fiecare. Mâinile li se încleştară într-o strângere, uneori uşor dureroasă.
Nu voia să se oprească aici. Îşi lasă buzele purtate de dorinţă, stărui cu sărutări ample asupra pântecului şi simţi pe buze gustul materialului chiloţilor. Albi, din mătase. Voia totul!
Simţi mâinile Dariei jucându-se în păr şi o uşoară împingere spre întretăierea coapselor.

Scutură scrumul ţigării şi reveni la geam. Privea prin el spre oraşul ce parcă încremenise. Luminile îşi reluaseră statică prezenta iar vântul îşi domolise bătăile inimii. Era miezul nopţii.
Se întoarse spre pat şi privi corpul smăltuit în mii de sclipiri al Dariei. Ochii i se plimbau pe goliciunea ei admirând linia perfectă. Adormise.
Gândurile luaseră o întorsătură în timp, în dimineaţa zilei, când răspunse la fiecare reporter. Se vedea stând la pupitrul de pe scenă, pozând o mimică a fericirii. Rotindu-şi privirea spre masa de reporteri împrăştiaţi în sala de conferinţe, îi văzul chipul strălucind, de parcă locul ei nu era acolo. Din acel moment făcu în aşa fel să privească spre ea cu fiecare ocazie. Fiecare privire era însoţită de un zâmbet.
Aştepta momentul întrebării ei. O uşoară stare de nerăbdare chiar, să poată asocia chipul acela minunat, cu vocea caldă.
Şi veni!
Cuvintele curgeau dar nu cuvintele le ascultă. Ascunse bine printre cuvinte, trimiţând rafale prin deschiderea buzelor, simţi aceiaşi dorinţa. Totul se petrecea pe o lungime de unda care vibra doar pentru ele. Îşi aminti întrebarea.
– Doamnă primar, sunteţi în acelaşi timp, mamă, soţie, primar şi de curând membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Creştine a Păstrării Valorilor Familiale. Când aveţi timp să le faceţi pe toate? Cât de fericită sunteţi fiind implicată în atâtea activităţi.

Se întoarse în pat lângă Daria. O strânse în braţe până ce sânii i se mulaseră pe spatele ei.

 

Tema saptamanii: Fericirea de a fi.

Si aici

Reclame

3 comentarii

  1. Vai, domnu’ Gigel, da’ un dram de fericie numa’ la curve putem gasi ? Doar in sexualitate putem gasi feicirea ?
    Nu cred ca in prostia impulsurilor biologice e fericirea. D-ta bati campii aici cu aiureli psihologico-sexuale ca sa amgesti prostii de pe wordpress…
    Ei, noi nu suntem asa de prosti ca sa rezonam la aiurelile d-tale, stimabile !
    Incearca altceva. „Uhai bade”, stii ?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s