Acasă.

Ziua în care mi-am amintit de mine mâine, a coincis cu noaptea în care căutam pulovere de lână să îmi îmbrac sufletul îngheţat de frica fericirii de a fi.

Oricât aş fi încercat să ajung la mal, vâslind cu mâinile nămolul, frica din mine a zăbovit preţ de un veac, în golul umplut altă dată de tine.

Uitată sunt la margine de drum şi uitate-mi sunt şi visele ce-au fost odată pânzele de aur ce mă trăgeau-nainte, fără frici şi fără minte.

Privesc din nou cu ochi închişi spre aducere aminte către tine ce-ai trecut viteaz prin foc şi ploi şi jurăminte triste.

Îmi e frig. Vâslesc cu frica de mine ce n-am să-mi fiu popas cald în miez de iarnă şi nici vară parfumată-n miez de toamnă. Ce am fost? Ce nu voi fi? Ce mi-ai fost? Ce nu ne vom fi?

Se smulge pânza ce-mi îmbracă sufletul pustiu, privind spre înapoi cu dor, înaintând de zor spre nici nu ştiu şi aş vrea să zbor.

Acasă.

#Literaturacautopie teme adunate: Flash 48 :”Câmpul cu iluzii”; Flash 48 : „Suflete sub pulovere de lână”; Tema săptămânii(13-20 ian) :”Ziua în care mi -am amintit de mine maine”; Tema săptămânii(21-26 ian) : „Fericirea de a fi”; Tema săptămânii (27ian 3 febr): „Frica din noi”

Sursa foto: internet.

Mă găsiţi şi aici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s