Ai văzut vreodată un suflet sfărâmat?
Dacă răspunsul este ,,DA,,. Spune-mi, te rog, cum l-ai reparat?
- Sunt aici! Mă auzi? Îți mulțumesc pentru grijă, dar de ce nu mă asculți?
- Suflet drag, mă tem că ni s-a declarat război…
- De către cine? Cu ce scop?
- Vezi tu, Mintea și Piticul contra noi.
- Piticul? Ce pitic?
- Am un pitic hrănit de lipsa unor nevoi.
- Ah, ăla…e un neghiob, nu-i da vreo importanță.
- Dar îmi domină mintea și stă la pândă să-mi fure orice gram de speranță.
Nu știu ce să-i mai fac, cum să mai lupt…
Nu vezi că tot ce face e să te lase rupt?
Îi este teamă de tine, știu, dar…
- Oprește-te aici, acum și pune stop oricărei frici!
El te atacă, te doboară și tu ce faci mereu?
- Nu știu…
- Draga mea, întotdeauna te ridici!
- …
- Ascultă-mă când îți vorbesc.
- Promit!
- Hai, du-te-acum, monstrul e-aproape!
- E mereu aici…
- Da, ai dreptate…
Tema săptămânii: Frica din noi
sursa foto: stevepb / pixabay
Primul pas pentru a repara un suflet sfarmat este sa fi acolo. Prezenta ta este un inceput, un liant care poate aduna cioburile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câte unul, câte unul, până se face întreg.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apoi , rămâi acolo și taci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să se facă linişte. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte important să rămâi lîngă cel zdrobit!
(Cu siguranță ai înțeles sensul cuvintelor mele de mai sus. era o continuare a„ primului ” pas , făcut de Albert). Și nu în cele din urmă, e nevoie de liniște!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa este. Nu am prins că era o continuare, dar am înțeles la ce te-ai referit. ❤
ApreciazăApreciază