O poveste de dragoste

La Pipera au coborât toți și Stere a așteptat intenționat să rămână printre ultimii ca să găsească un motiv de conversație cu Paula care, și ea la rândul ei, alesese să coboare printre ultimii ca să termine capitolul. Și, în timp ce oamenii coborau de-a valma din metro, Paula termina capitolul. Chit că fusese un capitol lung, Paula avusese tot timpul necesar să-l termine căci în stația Pipera se crease o învălmășeală de nedescris în care unii îi împingeau pe alții și nimeni nu avansa. Nici nu aveau cum să avanseze căci se umpluseră și-n exterior toate trotuarele și, cu cât te încăpățânezi mai mult să ieși, cu atât se încăpățânează alții să-ți facă în ciudă. Dar, desigur, neintenționat. Și Paula știa toate astea, făceau parte din regulile de bază ale mulțimilor care se înghesuie.

La capătul capitolului coborâse și Paula și, imediat în urma ei, se afla Stere spășit încercând să găsească un subiect de conversație. Stere se împiedicase fără să vrea de o sticlă de plastic pe care un nesimțit o aruncase după ce o băuse pe jumătate. “Numai nesimțiți pe lumea asta“ înjurase Stere în gând și, în cădere și nepremeditat, se apucase cu ambele mâine de taiorul “ou de rață” al Paulei.

Paula tresărise involuntar căci era cu capul încă în intriga capitolului abia terminat și se întorsese furioasă să vadă cine o trage de taior. La vederea lui Stere se produsese miracolul. Nici până azi nu a reușit Paula să explice ce anume o făcuse să nu înjure ca un birjar. Bănuiește că ochii verzi au jucat un rol important în stabilirea unei relații la prima vedere dar, mai departe, e treabă de specialist.

Cert este că Paula nu-l înjurase pe Stere ci, mai mult, se aplecase să îl ajute să se ridice căci Stere împiedica închiderea ușilor la rama de metrou și orice secundă de întârziere însemna o mare și mai mare de oameni în fiecare stație, mai ales la Unirii și la Victoriei căci acolo era trafic, nu glumă.

Stere îi mulțumise mirat căci nu se așteptase la un asemenea gest, își scuturase ținuta “casual” de praful stârnit din cauza peronului vechi care se mai sfărâma din când în când și apoi o privise în ochi, fix în ochi, pe Paula. Stere știa că privirea lui verde face minuni dar Paula abia începea să afle. De fapt, era un fel de secret de-al lui Stere pe care îl păstra pentru situații din acestea, când se îndrăgostea lulea. Stere o privise pe Paula și Paula îl privise pe Stere așa, timp de vreo 5 minute, până se golise peronul.

Tema săptămânii „o zi cât o lume”

Textul integral aici

1 comentariu

  1. Paula este un personaj fain, timid si ideal, însa Stere îmi pare chiar tip genial. Mi-ar place sa citesc continuarea acestei idile la prima vedere, dintre acest instalator *necioplit, si o tânara sensibila, cu „sacoul ou de rata” ! 🙂
    O saptamâna sublima, învesmântata în Lumina Divina, Suflet drag !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s