Attendentes, venenum!

Dimineața devreme este atât de linişte încât poți auzi vacile din depărtare. Pe timpul zilei, forfota omenească acoperă până şi glasul ciorilor. De-aş fi avut tăria să plec în zare, poate că aş fi găsit mai devreme un capăt de lume prin care să văd liniştea ce mi-ar fi încălzit glasul din care mai ies uneori şerpi veninoşi. Nu mă întrebați de unde au venit, ştiți prea bine că sunt molipsitori. Veninul ăsta se ia şi fără voie. Gratuit. Nu-i ca şi cum l-ai găsi de vânzare la boutique-ul din capătul străzii. La început pare interesant, ba chiar atrăgător cu promisiunea tipărită-i pe ambalajul strălucitor: „Putere, tărie şi fericire!”. Şi îl iei, fiindcă oricum nu te prea poți împotrivi. Rari sunt cei imuni. Problema este că în foarte scurt timp devii dependent şi începi să împroşti venin în stânga şi în dreapta cu toată marinimia şi dărnicia. Aş putea spune că-i printre singurele daruri pe care omul îl dăruieşte fără niciun regret, iar asta-i trist. Ei bine, până să-ți dai seama cât este de distructiv, deja ai molipsit destui alți oameni care şi ei au crezut, ca şi mine, că otrava poate aduce beneficii pe termen lung. Dar stai, să nu crezi cumva că pe spatele ambalajului scrie conținutul real! Dar să trec mai departe. Când am conştientizat boala de care sufăr, am încremenit. Deja se făcuse scoarță de venin în jurul inimii. Începusem să mă sufoc în singurătate şi ură. Părea mult prea tardiv să mă dezgrop de mine. „Putere, tărie şi fericire?”. Vă destăinui adevăratul ambalaj: Slăbiciune, praf şi agonie. La puterea a doua. Dar ce-aş mai fi putut face? Voiam doar să ascult vacile şi ciorile, căci după spusele unui om care reuşise să se vindece, acestea două mângâie cu adevărat inima până când toate depunerile veninoase se şterg. „Însă zgomotul lumii este prea puternic!” , i-am strigat furioasă crezând că-mi oferă soluția imposibilă. M-a trimis la capătul lumii şi a plecat în zare. Mă țineau prea multe în loc pentru a-l urma, însă dorința de-a auzi vaca şi cioara rămase cu mine. Ştiți deja de la început ce am făcut, iar eu vă spun sincer că la capătul lumii este dimineață devreme, atunci când soarele se trezeşte şi apucă pentru câteva clipe să prăfuiască lumea cu linişte. Aproape m-am vindecat şi-mi găsesc curajul de a-mi cere iertare acelora pe care i-am molipsit, dar şi celor pe care i-am rănit. Este încă devreme, iar eu stau ca o vacă şi rumeg linişte…

Tema saptamanii: La capatul lumii

Traducere titlu din lb latină: Atenție, venin!

Sursa foto: qimono / pixabay

5 comentarii

  1. Imi place enorm finalul cu… „vaca care rumega” ! Ar fi superb pe terra daca ar fi cât mai multe astfel de „vaci” si/sau alte „rumegatoare” rational-sentimentale închise în staulele ideologiilor, religiilor si doctrinelor mondiale… 🙂
    P.S. Mi-ai amintit de un citat superb din Biblie :
    „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” – Isaia 1 –
    Un Weekend sublim si binecuvântat, Suflet drag, minunat !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s