Câmpul cu maci

Stăteam  într-un câmp cu maci și nu vorbeam. Deasupra mea treceau avioane și, undeva nu foarte departe, cineva tăia lemne. Mirosea a roșu stins și ziua era pe sfârșite. Stăteam la marginea imaginației și visam fluturi. Pereții erau infiniți și eu urcam câte trei trepte deodată. La un moment dat, mă împiedicam de fapte și roșul, roșul acela intens, mă trezea la realitate. În realitate măturam o bucătărie veche de vară cu fața spre est. Între timp, bucăți de secole au crescut bolovani și au acoperit în uitare lespezile vechi. Acum doar simt scândurile roase și trec.

De jur- împrejur totul e verde.

Tema săptămânii „Macii”